SINGURĂTATEA, DEPRESIA ŞI TENTATIVELE SUICIDARE

EMOTIONALSUPPORTELECARE

• MOTTO
• HOME
• ISTORIC
• MISIUNE, VIZIUNE
• SINGURĂTATEA
• DEPRESIA
• SUICIDUL
• SERVICII
• TESTE
• CONTACT
• BLOG
• HELPGUIDE

 

Ştiri

Citate despre singurătate

2011-02-28 20:48:01

“Nu putem scăpa de moartea fizică, dar cea spirituală e opţională. Şi tragică. Îţi poţi desfăşura activitatea, după toate aparenţele în deplinătatea forţelor fizice, dar dacă ai sufletul obosit nu poţi să spui că trăieşti cu adevărat.” (ALAN H. COHEN)

„Sigurătatea este câmpul de joacă al lui Satan.” (Vladimir Nabokov)

 

„Singurătatea este considerată ca o pedeapsă sau ca un lux rar.” (Alexis Carrel)

 

„O viaţă pur individuală este oarbă şi atee. Am pierdut umanitatea pentru că am devenit solitari.” (Dumitru Stăniloae)

 

„Cel care merge singur poate pleca azi, cel care călătoreşte însoţit trebuie să aştepte până când alţii sunt gata de plecare şi poate fi mult timp până când vor porni la drum.” (Henry David Thoreau)

 

„Singurătatea este cea mai naturală condiţie umană pe care o combatem însă zilnic prin COMPROMIS.” (Petra Vlah)

 

„Uneori, de multe ori, singurătatea asta afectivă şi chiar fizică dă o stare de insatisfacţie, ca să nu zic deznădejde, bipedul uman este făcut să trăiască în cuplu.” (Ileana Vulpescu)

 

„Singurătatea muşcă uneori chiar din inimă.” (Octavian Paler)

 

„Vai de cel care, după ce deschide uşa camerei seara nu are cui spune: Bună seara.” (Octavian Paler)

 

„Singurătatea nu e o victorie asupra celorlalţi, ci e de fapt un naufragiu personal.” (Octavian Paler)

 

Newsletter

Votare

SUICIDUL

Suicidul (lat. Suicidium, from sui caedere, “a se ucide pe sine”) este actul fiinţei umane de a-şi provoca propria moarte. Sinuciderea este adeseori comisă din disperare sau este atribuită existenţei unor tulburări mentale cum ar fi depresie, tulburare bipolară, schizofrenie, alcoolism şi abuz de dorguri[1] Dificultăţile financiare, probleme în relaţiile intrerpersonale şi alte situaţii nedorite joacă un rol important.[2]  

Suicidul este procesul care are ca scop terminarea propriei vieţi. Felul în care este văzut suicidul variază mult de la o societate la alta în funcţie de cultură şi de religie. De exemplu, multe culturi occidentale dar şi iudaismul, islamul, creştinismul tind să vadă actul de a-ţi curma singur viaţa ca un lucru negativ. Un mit despre sinucidere, care poate fi rezultatul acestui punct de vedere este că suicidul ar fi întotdeauna rezultatul unei boli psihice. Unele societăţi consideră că suicidul este o crimă. Cu toate acestea, uneori sinuciderile sunt privite ca normale şi sunt percepute ca onorabile în anumite circumstanţe, cum ar fi sinuciderea ca protest la persecuţie (de exemplu, greva foamei), ca parte dintr-o luptă sau rezistenţă (de exemplu, piloţii care s-au sinucis în cel de-al doilea război mondial, atentatorii sinucigaşi) sau ca o cale de a păstra onoarea unei persoane dezonorate (de exemplu, a-şi da viaţa pentru a-şi apăra onoarea sau siguranţa familiei)[3]

Peste un milion de oameni se sinucid în fiecare an. Organizaţia Mondială a Sănătăţii apreciază că suicidul se situează pe locul al treisprezecelea ca şi cauză a deceselor pe Glob,[4] iar Consiliul Naţional al Sănătăţii îl clasifică pe locul şase ca rată în SUA. [5] Suicidul este cauza deceselor printre adolescenţi şi adulţii sub 35 ani.[6]

Ratele de suicid sunt mai crescute la bărbaţi decât la femei.[7]

Se estimează că există în jur de 10 sau 20 milioane de tentative de suicid în fiecare an pe tot mapamondul.[8]

Opiniile în legătură cu suicidul au fost influenţate de punctele de vedere culturale pe teme existenţialiste cum ar fi religia, onoarea şi sensul vieţii. Religiile avraamice consideră suicidul o ofensă faţă de Dumnezeu, datorită credinţelor religioase în sfinţenia vieţii. În occident, suicidul a fost considerat ca o infracţiune gravă. În schimb, pe vremea samurailor, în Japonia, sepuku a fost respectat şi considerat ca un mijloc de ispăşire a unui eşec sau ca o formă de protest. În sec. XX,  sinuciderea în forma autoincendierii a fost folosită ca formă de protest şi în forma kamikaze şi a atacurilor sinucigaşe cu bombă ca şi tactici militare sau teroriste. Sati este o practică funerală hindusă în care văduva se sacrifică pe rugul funerar pentru soţul ei, fie de bună voie, fie sub presiunea familiei şi a rudelor.[9]

Suicidul asistat (în forma eutanasiei sau dreptul de a muri) este în prezent o problemă controversată care implică oamenii care au boli terminale, dureri extreme sau care au perceput sau interpretează calitatea minimă de viaţă prin intermediul prejudiciului sau bolii. Sacrificiul de sine pentru alţii nu este întotdeauna considerat suicid, deoarece scopul nu este acela de a se ucide pe sine, ci de a-l salva pe altul. De aceea teoria lui Emile Durkheim a denumit astfel de acte ca şi “sinucidere altruistă”.[10]

 

• Suicidul este un proces care are ca scop terminarea vieţii. Felul în care este perceput suicidul variază de la o societate la alta în funcţie de cultură, religie, normele etice şi de circumstanţele în care are loc.
• Aproape un milion de oameni de pe planetă se sinucid în fiecare an (aproximativ 30 000 pe an în SUA).
• Automutilarea este un act deliberat de a se răni pe sine (de a-şi provoca sieşi răni) fără intenţia de a-şi lua viaţa.
• Suicidul asistat de medic este definit ca un act săvârşit de un medic care constă în curmarea vieţii pacientului care este bolnav incurabil printr-o modalitate care nu produce suferinţă prea mare sau deloc în scopul de a pune capăt suferinţei îndelungate sau/şi foarte intense a pacientului.
• Efectele sinuciderii unei persoane sunt devastatoare pentru cei apropiaţi care au în consecinţă de îndurat o varietate de emoţii conflictuale şi dureroase.
• Circumstanţele de viaţă care pot precede imediat o sinucidere includ perioada de timp de cel puţin o săptămână de la externarea dintr-o clinică psihiatrică, o schimbare bruscă a modului în care persoana pare să se simtă sau o pierdere reală sau imaginară.
• Armele de foc sunt cele mai comune mijloace folosite de oameni pentru a se sinucide. Alte metode sunt supradozele de medicamente, asfixia şi strangularea.
• Factorii care stau la baza comiterii suicidului sunt cei referitori la apartenenţa de gen, vârsta, etnia şi factori geografici, ca şi cei bazaţi pe istoric familial, stresul zilnic şi starea sănătăţii în general şi a sănătăţii mentale în special.
• La copii şi la tineri hărţuirea şi tachinarea par să fie asociate cu comiterea suicidului iar tachinarea poate să crească riscul acestora de a comite crima-suicid.
• Semnele de avertizare asupra iminenţei ca o persoană să plănuiască să se sinucidă sunt dorinţa de a o face, punerea afacerilor personale în ordine, vizitarea bruscă sau scrierea unor scrisori către cei dragi, achiziţionarea de obiecte cu care să îşi curme viaţa, esperimentarea unei schimbări bruşte de dispoziţie sau scrierea unui bilet de adio.
• Mulţi oameni care se sinucid nu spun medicului sau personalului medical despre intenţia lor în lunile dinainte de a comite sinuciderea. Dacă ei mărturisesc cuiva despre intenţia lor, atunci ei vor spune unui prieten sau cuiva apropiat din familie.
• Evaluarea riscului de sinucidere implică adeseori prezenţa, severitatea şi durata gândurilor suicidare ca parte a evaluării psihiatrice.

   Factorii de risc

     Sunt anumiţi factori care se asociază riscului de a comite sinuciderea, cum ar fi: bola mentală, dependenţa de substanţe şi factori socio-economici. În timp ce împrejurările externe cum ar fi un eveniment traumatic pot conduce spre sinucidere dar nu este singura şi principala cauză.

      Boala mentală

    Tulburările de dispoziţie sunt în mod frecvent prezente la persoanele care se sinucid cu o aproximaţie de 87% din 98% din cazuri. Când sunt clasificate în tipuri, tulburările de dispoziţie sunt prezente în 30% din cazuri, abuzul de substanţe în 18%, schizofrenia în 14% şi tulburările de personalitate în în 13% din cazurile de sinucidere. Depresia, una dintre tulburările cel mai frecvent diagnosticate boli psihiatrice la nivel mondial afectează un număr tot mai mare de segmente din populaţie la nivel mondial şi este adesea considerat un factor precipitant pentru înfăptuirea sinuciderii. În SUA afectează numai 17,6 milioane de americani în fiecare an sau 1 din 6 oameni din întreaga populaţie. Se aşteaptă ca în următorii ani să devină o a doua cauză de invaliditate la nivel mondial şi cauza principală în ţările dezvoltate, inclusiv în SUA.

    În aproximativ 75% din cazurile de suicid indivizii au fost la un medic în timpul anului în care s-au sinucis, 45%-66% cu o lună înainte de a se sinucide. Aproximativ 33%-41% dintre cei care s-au sinucis au avut un contact cu serviciile de sănătate mentală în anul în care s-au sinucis, iar 20% înainte cu o lună. Estimările clasice arată că 10% din toate simptomele psihologice se pot datora cauzelor medicale, iar rezultatele unui studiu sugerează că aproape 50% din indivizii care au o boală mentală serioasă au o stare medicală generală care nu e diagnosticată şi nici tratată şi care poate cauza sau exacerba simptomele psihiatrice. (Rothbard AB,et al. 2009)[1]

o       Abuzul de substanţe

   Abuzul de substanţe este cel de-al doilea factor cunoscut pentru sinucidere după tulburările de dispoziţie.

  Atât abuzul cronic de substanţe cât şi cel acut sunt asociate cu sinuciderea. Acest fapt se poate datora şi efectelor halucinogene dezinhibante ale multor substanţe psihoactive; atunci când sunt combinate cu durerea perosonală, cum ar fi doliul riscul de suicid este foarte mare. Mai mult de 50% dintre sinucideri sunt legate de alcool sau de droguri. Până la 25% dintre persoanele dependente de droguri şi alcool se sinucid. La adolescenţi consumul de alcool sau de droguri joacă un rol mai mare în 70% din cazurile de suicid. Este recomandat ca fiecare caz de dependenţă de alcool şi de droguri să fie investigat pentru depistarea gândurilor suicidale deoarece s-a constatat că au risc mai mare de a comite suicid. O anchetă desfăşurată în New York Prison a demonstrat că 90% dintre deţinuţii care s-au sinucis au avut un istoric de abuz de substanţe [1]

• Fumatul

Au fost efectuate numeroase studii care arată o legătură pozitivă între fumat, ideile suicidare şi tentativele de suicid. Într-un studiu efectuat printre asistentele medicale, cele care fumau între 1 şi 24 de ţigări pe zi au avut un risc de sucid de două ori mai ridicat decât nefumătoarele; cele care fumau mai mult de 25 de ţigări pe zi aveau un risc de 4 ori mai mare decât nefumătoarele.

Într-un studiu relizat pe 300 000 de soldaţi de sex masculin din armata americană, a fost observată o legătură importantă între sinucidere şi  fumat, astfel cei care fumau mai mult de un pachet de ţigări pe zi au avut un risc de suicid de două ori mai mare decât cei care nu erau fumători.[2]

• Jocurile de noroc

      Dependenţa de jocurile de noroc este adesea asociată cu ideaţia şi tentativele suicidare fiind un factor care creşte riscul în comparaţie cu populaţia generală. Debutul precoce al dependenţei de jocurile de noroc creşte riscul suicidului. Cu toate acestea, tentativele de suicid sunt făcute de persoanele în vârstă care au probleme de dependenţă de jocurile de noroc. Atât consumul comorbid de substanţe şi tulburările mentale comorbide cresc riscul ca persoanele care sunt dependente de jocuri de noroc să se sinucidă. Un studiu realizat într-un spital australian în anul 2010 a constatat că 17% dintre pacienţii cu tentativă de sinucidere internaţi în departamentul de urgenţă al Spitalului Alfred erau dependenţi de jocurile de noroc.[3]

• Factorii biologici

      Factorii genetici au un efect asupra riscului de sinucidere într-un procent care variază de la  30% la 50%. O mare parte dintre aceste acţiuni ale eredităţii influenţează direct boala psihică. De asemenea există dovezi care sugerează că, dacă un părinte s-a sinucis, acesta este un factor puternic de predicţie în rândul urmaşilor.[4]

• Factorii sociali. Sinuciderea ca o formă de sfidare sau de protest

     În Irlanda în ultima vreme s-a recurs la protestul cu greva foamei până la moarte ca o tactică pentru cauze politice. În timpul aşa numitului “The Troubles” în Irlanda de Nord a fost lansată o grevă a foamei de către rezerviştii foţelor aeriene IRA prin care cereau ca prizonierii lor să fie reclasificaţi ca prizonieri de război şi nu ca terorişti. În timpul faimoasei greve din 1981, condusă de Bobby Sands; această formă de protest a dus la 10 decese. Cauza deceselor a fost înregistrată ca “înfometare auto-impusă”, şi nu ca sinucidere prin grevă a foamei, şi s-a modificat cuvântul “înfometare” de pe certificatele de deces în urma protestelor familiilor care au protestat.[5]

• Alţi factori determinanţi ai suicidului
  • Factorii socio-economici cum ar fi şomajul, sărăcia, lipsa locuinţei şi dicriminarea pot să determine gânduri suicidale. Sărăcia nu poate fi o cauză directă dar poate creşte riscul sinuciderii, aşa cum sărăcia este un factor de risc şi pentru depresia majoră.[6]
  • Inteligenţa poate de asemnea să fie un factor. Psihologia evoluţionistă a postulat că trebuie ca o persoană să aibă o inteligenţă minimă necesară pentru ca să se sinucidă. Corelaţia pozitivă între QI şi suicid a fost studiată în mod repetat într-o serie de cercetări. Unii oameni de ştiinţă pun la îndoială totuşi faptul că inteligenţa este un factor care determină sinuciderea şi că inteligenţa nu este un predictor al sinuciderii când regresează în religiozitate şi percepţii despre sănătatea personală.

Un studiu a constatat că lipsa de sprijin social, deficitul de sentimente de apartenenţă şi faptul de a locui singur au fost predictori cruciali pentru o tentativă de sinucidere. Un studiu a constatat că printre deţinuţi, sinuciderea a fost mult ai probabil înfăptuită de cei care au comis o crimă violentă.[7]

·        Suicidul şi apartenenţa de gen

       În lumea vestică mor mai mulţi bărbaţi din cauza suicidului decât femei, deşi femeile au mai multe tentative de suicid decât bărbaţii. Unii profesionişti din domeniul medical cred că acest fapt derivă din aceea că bărbaţii folosesc metode violente de a-şi curma viaţa, în timp ce femeile folosesc metode mai puţin severe cum ar fi supradozele de medicamente.

          În cartea “Eclipsa: Memoria sinuciderii” de Antonella Gambotto-Burke, autoarea spune că în cultura vestică bărbaţii de vârstă medie conduc acum “mizele auto-anihilării” (40% din totalul sinuciderilor). Ea continuă spunând că principalele cauze pentru care ei aleg să se sinucidă sunt în general cele privitoare la separare, şomaj, datorii, identitatea de gen (bărbăţia este definită ca activă, combativă). În externalizarea sursei lor de stimă de sine, bărbaţii depun toată independenţa emoţională. (În cele din urmă, cucerirea presupune însă două părţi). Un bărbat nu se poate simţi ca este bărbat dacă nu are un partener, o echipă, o corporaţie. Bărbăţia este un joc care se joacă pe terenul contrariilor. Rezultă că sentimentul de sine al unui bărbat se dezintegrează când Celălalt/Altul este absent”.[8]

·        Orientarea sexuală

Datele referitoare la homosexualii tineri sunt oarecum nesigure. Se pare că aproximativ unul din 3 tineri care se sinucid sunt gay sau lesbiene. Dar de vreme ce homosexualii reprezintă un procent de aproximativ 5% din populaţie, în statisticile existente par a fi suprareprezentaţi.[9]

·        Abuzul de alcool şi de droguri

În SUA 16,5% din sinuciderile raportate sunt legate de consumul de alcool. Alcoolicii sunt de 5 până la 20 de ori mai expuşi să se sinucidă iar consumul altor droguri creşte riscul de suicid de la 10 la 20 de ori. Circa 15% dintre alcoolici se sinucid şi cca 33% dintre cei care se sinucid şi au vârsta sub 35 de ani au abuzat de alcool sau alte substanţe. Peste 50% dintre toate cazurile de sinucidere sunt relaţionate cu dependenţa de alcool şi alte droguri.

La adolescente, abuzul de alcool şi alte droguri este un factor determinant la peste 70% din cazurile de suicid.[10]

·        Etnia şi suicidul

Suicidul diferă semnificativ de la o ţară la alta şi de la un grup etnic la altul. De exemplu, în SUA, caucazienii non-hispanici sunt de 2,5 ori mai predispuşi să se sinucidă decât afro-americanii sau hispanicii.

În Marea Britanie ratele de sinucidere diferă semnificativ de la un stat la altul. De exemplu, în Scoţia rata suicidului este aproape dublă decât cea din Anglia.

      Prevenţia suicidului

Prevenţia suicidului este un termen folosit pentru a exprima eforturile colective de a reduce incidenţa suicidului prin măsuri de prevenire.

În SUA unul dintre primele centre de cercetare profesionistă asupra suicidului a fost înfiinţat în anul 1958 în Los Angeles. Primul serviciu de linie telefonică de intervenţie în situaţii de criză în care au activat voluntari selectaţi şi cetăţeni pregătiţi a fost înfiinţată în 1961 în San Francisco. Deşi acum există multe linii telefonice de intervenţie în situaţii de criză, sunt puţine dovezi care să ateste sau să conteste eficacitatea lor.[1]

      Legislaţia asupra suicidului