SINGURĂTATEA, DEPRESIA ŞI TENTATIVELE SUICIDARE

EMOTIONALSUPPORTELECARE

• MOTTO
• HOME
• ISTORIC
• MISIUNE, VIZIUNE
• SINGURĂTATEA
• DEPRESIA
• SUICIDUL
• SERVICII
• TESTE
• CONTACT
• BLOG
• HELPGUIDE

 

Ştiri

Citate despre singurătate

2011-02-28 20:48:01

“Nu putem scăpa de moartea fizică, dar cea spirituală e opţională. Şi tragică. Îţi poţi desfăşura activitatea, după toate aparenţele în deplinătatea forţelor fizice, dar dacă ai sufletul obosit nu poţi să spui că trăieşti cu adevărat.” (ALAN H. COHEN)

„Sigurătatea este câmpul de joacă al lui Satan.” (Vladimir Nabokov)

 

„Singurătatea este considerată ca o pedeapsă sau ca un lux rar.” (Alexis Carrel)

 

„O viaţă pur individuală este oarbă şi atee. Am pierdut umanitatea pentru că am devenit solitari.” (Dumitru Stăniloae)

 

„Cel care merge singur poate pleca azi, cel care călătoreşte însoţit trebuie să aştepte până când alţii sunt gata de plecare şi poate fi mult timp până când vor porni la drum.” (Henry David Thoreau)

 

„Singurătatea este cea mai naturală condiţie umană pe care o combatem însă zilnic prin COMPROMIS.” (Petra Vlah)

 

„Uneori, de multe ori, singurătatea asta afectivă şi chiar fizică dă o stare de insatisfacţie, ca să nu zic deznădejde, bipedul uman este făcut să trăiască în cuplu.” (Ileana Vulpescu)

 

„Singurătatea muşcă uneori chiar din inimă.” (Octavian Paler)

 

„Vai de cel care, după ce deschide uşa camerei seara nu are cui spune: Bună seara.” (Octavian Paler)

 

„Singurătatea nu e o victorie asupra celorlalţi, ci e de fapt un naufragiu personal.” (Octavian Paler)

 

Newsletter

Votare

SINGURĂTATEA DIN PERSPECTIVĂ RELIGIOASĂ
Cuvântul singurătate apare de 118 ori în Biblie, dar rareori este sinonim cu cuvântul singuratic
„Substantivul singurătate a apărut doar în secolul trecut cu semnificaţia pe care noi o cunoaştem, şi nu a apărut în dicţionar decât după cel de-al doilea război mondia. Ne putem simţi singuri în anumite momente din viaţă…”înconjurat de mulţime ….însă a fi singur este cu totul altceva. Isus a făcut deosebirea: “Mă veţi lăsa singur…dar NU SUNT SINGUR…”(Ioan.16:32)
 Singurătatea în limba ebraică este desemnată prin cuvântul shamem („a fi părăsit”), iar termenul din Noul Testament este „Eremos” şi înseamnă „locuri pustii”.
Singurătatea este starea de tristeţe provocată de faptul că te simţi singur, izolat sau separat de alţii.
 Ce inseamnă să fii singur : Singur în limba ebraică este desemnat prin termenul „badad” (“singur, singurel”), iar în limba greacă prin termenul “monos” („singur, solitar).
A fi singur : starea de a fi solitar, separat de alţii. Isus a căutat singurătatea, s-a separat de alţii pentru a fi singur.

 

• Diferenţa între singurătate şi a fi/a te simţi singur:
  • singurătatea se referă la o stare emotională( a te simţi respind şi părăsit),
• a fi singur se referă la o stare fizică (separat de alţii)
  • singurătatea este o experienţă negativă, însoţită de simţământul de deznădejde.
• Personaje biblice care au experimentat singurătatea
  • DAVID “Aruncă-Ţi ochii la dreapta, şi priveşte! Nimeni nu mă mai cunoaşte, orice scăpare este pierdută pentru mine, nimănui nu-i pasă de sufletul meu.” (Psalmul 142:4)
  • IOV a experimentat singurătatea din cauza prietenilor săi neloiali: “Cel ce suferă are drept la mila prietenului, chiar dacă părăseşte frica de Cel Atotputernic. Fraţii mei s-au arătat înşelători ca un pârâu, ca albia pâraielor care trec.” (Iov.6.v.14-15).
  • IOV a fost singur şi a rămas singur pentru că a fost separat de familie prin moartea copiilor: “A depărtat pe fraţii mei de la mine, şi prietenii mei s-au înstrăinat de mine. Rudele mele m-au părăsit, şi cei mai de aproape ai mei m-au uitat. Casnicii mei şi slugile mele mă privesc ca pe un străin, în ochii lor sunt un necunoscut. » (Iov.19.v.13-15)
  • ILIE a experimentat singurătatea datorită sentimentului de frică şi fuga de Izabela: “Ilie, când a văzut lucrul acesta, s-a sculat şi a plecat, ca să-şi scape viaţa. A ajuns la Beer-Şeba, care ţine de Iuda, şi şi-a lăsat slujitorul acolo. El s-a dus în pustie unde, după un drum de o zi, a şezut sub un ienupăr, şi dorea să moară, zicând: "Destul! Acum, Doamne, ia-mi sufletul, căci nu sunt mai bun decât părinţii mei."( 1 Împ.19 .v 3-4)
  • IACOV a fost singur când a luptat cu Dumnezeu : “Iacov însă a rămas singur. Atunci un om s-a luptat cu el până în revărsatul zorilor.” (Gen.32.v.24)
  • IONA a fost singur pentru că a fugit de Dumnezeu : “În strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul, şi m-a ascultat; din mijlocul locuinţei morţilor am strigat, şi mi-ai auzit glasul. Şi totuşi mă aruncasei în adânc, în inima mării, şi râurile de apă mă înconjuraseră; toate valurile şi toate talazurile Tale au trecut peste mine. Ziceam: "Sunt lepădat dinaintea ochilor Tăi! Dar iarăşi voi vedea Templul Tău cel sfânt". Apele m-au acoperit până aproape să-mi ia viaţa, adâncul m-a învăluit, papura s-a împletit în jurul capului meu. M-am pogorât până la temeliile munţilor, zăvoarele pământului mă încuiau pe vecie; dar Tu m-ai scos viu din groapă, Doamne, Dumnezeul meu! “ (Iona.2.c.2-6)
  •PAVEL: a fost singur pentru că a fost părăsit de fraţi şi prieteni în momentele de încercare: “La întâiul meu răspuns de apărare, nimeni n-a fost cu mine, ci toţi m-au părăsit. Să nu li se ţină în socoteală lucrul acesta! Însă Domnul a stat lângă mine, şi m-a întărit, pentru ca propovăduirea să fie vestită pe deplin prin mine, şi s-o audă toate Neamurile. Şi am fost izbăvit din gura leului.” (2 Tim.4 v. 16 -17)

• CAUZELE SINGURĂTĂŢII
  
  Cauzele sociale : transformările sociale urbane, mutarea la oraşe, se dă mai multă valoare lucrurilor decât persoanelor de lângă noi, inclusiv soţul, sotia şi.copiii; judecăm persoana prin realizările sociale, aparenţe exterioare, cei fără prea multe succese imediate sunt ignoraţi crescându-le sentimentul singurătăţii.
  Cauze ale psihodezvoltării . Ellison ajunge la concluzia că pentru evitarea singurătătii trebuie împlinite trei mari nevoi fundamentale ale dezvoltării :
  o ataşamentul, copii au nevoie de ataşament, de a fi aproape de fiinţa dragă tata şi mamă, fiinţele umane când trăiesc separarea experimentează disconfort şi anxietate, divorţurile duc la creşterea sentimentului de singurătate şi la experimentarea singurătăţii.
  o acceptarea – Există 5 limbaje ale dragostei: atingerea: copiii luaţi în braţe de Isus. personale cu probleme, cu dezabilităţi sunt criticate, ignorate excesiv, fapt pentru care se simt lipsite de valoare, abandobnate şi îşi pierd increderea în oameni, blocând relaţionarea, se simt neacceptaţi ; părinţii uitaţi de copiii lor, şi invers, soţii sau soţiile respinşi de partenerii lor, pastorul neacceptat de biserică, neapreciat, angajaţii desconsideraţi de patron sau de colegi…etc.
  o dobândirea abilităţilor sociale. Unii oameni par să aibă o stângăcie socială, sunt insensibili la trebuinţele şi atitudinile celorlalţi, nu ştiu să edifice o relaţie interpersonală funcţionabilă, încearcă sa manipulze, să forţeze, eşuează şi rămân singuri.
   Cauzele psihologice :
  a. Imaginea de sine scăzută : opinii depreciative faţă de noi înşine, subestimarea valorii proprii (aici este nevoie de o dobândire clară a acestui punct de vedere: Psalmul 139), o imagine de sine bună ne va oferi o incredere in a stabili o relatie apropiată care determină dispariţia sentimentului de singurătate
  b. Incapacitatea de a comunica: Blocarea comunicării este rădăcina multor probleme interpersonale . Când oamenii nu sunt binevoitori sau nu stiu să comunice eficient, apare sentimental de singurătate şi de izolare, chiar dacă sunt inconjuraţi de mulţime.
  c. Psihoterapeutul Paul Tornier: „Singurătatea poate apare din cauză că am dezvoltat atitudinea: utilitaristă- câştigarea premiului şi competiţia au devenit un mod de a fi; Oamenii devin competetitivi, se luptă pentru propriul succes; de independenţă: acţionăm individualist, absolut autonom , independenţi de Dumnezeu şi de semeni ; posesivă: încercăm să dobândim totul pentru noi înşine, pe seama altora..lupta pentru individualism indepărtând pe ceilalti din jur; de pretindere: luptăm pentru drepturile noastre şi pretindem corectitudine.. critică şi intoleranţă..îndeprătând pe oameni şi ii facem să se simtă izolaţi şi singuri.”
  d. ostilitatea, mânia din noi, temerile. Mânioşii se simt frustraţi, ameninţaţi, plini de resentimente, datorită unor nedreptăţi sociale, religioase, care pot fi reale sau imaginare. Mânia faţă de sine poate fi îndreptată înspre alţii, reactionăm prin atitudini negative îndepărtând pe alţii sau făcându-i să se izoleze si să se simtă singuri.
  D. Cauzele situaţionale.
  Situaţiile, circumstanţele speciale, neprevăzute din viaţă:
  • Tinerii departe de casă -
  • Conducătorii care se îndepărtează de subalterni
  • Pastori conducătorii îndepărtaţi de membrii bisericii
  • Soti sau sotii, copii indepărtați de casă pentru o perioadă
  • Artiştii, sportivii de performanţă, tot timpul plecati
  • Oameniii in vârstă, singles – burlaci, văduvi de curând sau divorţaţi.
  Unii cercetători au sugerat că timiditatea si tendinţa retragerii poate avea si o bază genetică (genograma).
  
  Definirea acestor cauze:
  o circumstanţele : necăsătorit, divorţat, moartea unei persoane iubite, casă goala „ empty nest”, pierderea locului de muncă, etc.
  o Sărbătorile, aşteptările neîmplinite pot duce la izolare şi la experimentarea singurătăţii: a nu fi cu familia sau cu prietenii, pierderea soţului sau soţiei : „tăierea” anumitor sărbători pe care ţi le-ai dori datorită unor convingeri religioase: onomasticile, ziua femeii, a copilului, un Crăciun alături de copiii şi familie nenorocirile , handicap fizic, o boală cronică, sau terminală, îmbătrânire, duc la căutarea unei alte companii, la expunere la lucruri pe care înainte le-a făcut altcineva înjosirea în public, din dorinţe de corectare – îndreptare a acelei persoane, „ignoranţa activă şi prostia harnică”,
  o vinovăţie – teama de intimitate; vinovăţia simţită in urma bîrfelor, a clevetirilor,
  o instrăinarea – absenţa initimităţii, respingerea de către alţii sau respingerea de sine,
  indepărtarea de mediul obişnuit, mediul familiar, serviciul biserica
  o Temerile nejustificate: prejudecăţile unora cu privire la o convingere personală…

E. Cauzele spirituale
Rugăciunea lui AUGUSTIN. „Doamne ne-ai creat pentru Tine insuţi şi inima noastră nu este liniştită până nu-şi găseşte liniştea in Tine”.

Dumenzeu a creat fiinţa umană pentru El -
vidul, golul din inima noastră, neliniştea inimii noastre umplută cu alte lucruri poate fi cauzată de ruperea relaţiilor noastre cu Domnul ( de exemplu, Adam şi Eva singuri in Grădină, izgoniţi din Eden : Adam nu mai caută părtăşia cu Dumnezeu din cauza faptei sale, ci Dumnzeu il caută şi nu vrea să îl lase singur
Singurătatea este rezultatul înstrăinării de Dumnezeu. Păcatul, care ne-a înstrăinat de Dumnezeu are ca soluţie doar pocăinţa speciei umane. Nefăcând aceasta, cititi Romani 1:18: “Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor, care înăbuşe adevărul în nelegiuirea lor. » şi «Aşadar, omule, oricine ai fi tu, care, judeci pe altul, nu te poţi dezvinovăţi; căci prin faptul că judeci pe altul, te osândeşti singur; fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleaşi lucruri ».( Romani 2:1)

Definirea cauzelor
o valoarea de sine: Eşecul de a recunoaşte valoarea şi preţuirea pe care ţi le-a dat Dumnezeu- Psalmul 139 (Isprăvnicia, Identitatea în Dumnezeu)
o independenţă: Încercarea de a scăpa de durerea singurătăţii prin mijloacele proprii, mai degrabă decât să Il cauţi pe Dumnezeu şi resursele sale (de exemplu, celibatul- unele fete necăsătorite până la 35-40 ani, Avraam Sara şi Agar) demonstrează că soluţia umană a creat mari probleme, conflicte şi dezastre până astăzi, iar solutia lui Dumnezeu: Isaac a creat, a adus binecuvântarea peste veacuri şi peste generaţii.
o neglijenţa – eşecul de a cultiva relaţiile cu Dumnezeu, părintele neglijent faţă de copii, soţul faţă de soţie şi-a neglijat-o datorită preocupărilor bisericeşti, datorită preocupărilor zilnice, bussines, etc.
o Cauza fundamentală: Relaţia cu Hristos “Da, suflete, încrede-te în Dumnezeu, căci de la El îmi vine nădejdea. Da, El este Stânca şi Ajutorul meu, Turnul meu de scăpare: nicidecum nu mă voi clătina.”(Psalm.62.v.5-6)
o convingeri gresite: trebuie să am parte de dragostea şi acceptarea celorlalţi ca să mă simt valoros şi să-mi fie împlinită nevoia de apartenenţă: Psalm.88.v.8.
o convingeri corecte: doresc să am relaţii importante cu ceilalti,însă pe măsură ce voi avea o relaţie tot mai apropiată de Domnul, îmi voi da seama că un sunt niciodată singur. Numai atunci voi putea să mă apropii cu dragoste de ceilalţi, indiferent de atitudinea lor faţă de mine Psalm.139.v.7-10

• Efectele, siptomele singurărăţii : Fiecare persoană este unică, de aceea nu la toţi singurătatea va avea aceleaşi efecte, dar iată câteva semne majore:
  • izolarea acompaniată adesea de tentative eşuate de apropiere; multi vârstinici necăsătoriţi trăiesc fără sentimentul de singurătate
  • o imagine de sine scăzută, simtământul valorii scăzute sau este absent
  • eşecul în stabilirea relaţiilor sau în acitivitate
  • incapacitatea de a relationa cu altii îl determină pe singuratic să se retragă şi să gândească egoist
  • depresie (unii au sentimentul disperării şi sunt urmăriţi de gândul suicidului).
  • adoptarea unui comportament exhibitionist, de clown, imbrăcându-se bizar pentru a atrage atenţia
  • alţii călătoresc foarte mult sau acumulează bogăţii, alcoolism sau abuzul de droguri.
  • altii isi exprimaă frustrarea prin violenţă.
  • la alţii singurătatea îşi găseşte forme de exprimare biologică (boli de inimă, hipertensiune alte afectiuni).
• Simţăminte de vid interior, izolare şi aşteptare intensă. Chiar atunci când sunt înconjuraţi de mulţime,singuraticii au impresia că sunt singuri, abandonaţi, nedoriţi, respinşi şi neînţeleşi. Trăiesc simţăminte de nelinişte, anxietate şi descurajare, acompaniate de o dorinţă după relaţii semnificative, tânjind să fie apropiaţi de cineva,
  sunt incapabili să realizeze şi să iniţieze, să continue sau să experimenteze o relaţie apropiată, au tendinţa spre complexul de inferioritate ; o proastă imagine de sine, a lipsei de valoare personală şi gânduri depreciative: „nimeni nu mă vrea,înseamnă că nu sunt valoros şi nu sunt bun de nimic”.
• Consecinţele:
  Unde îşi caută relaţiile pentru alinarea durerilor interioare: în baruri, în grupuri întâmplătoare, pe stradă, întâlniri la biserică,
  Se implică în aşa zisă « industrie pentru singuratici » sau « singuratici de miliarde de dolari», care furnizează tot felul de seminarii, de servicii de întâlnire şi cunoaştere, călătorii în vacanţe, cărţi şi o varietate de alte soluţii, garantate ca panaceu pentru singurătate.
  Când aceştia stabilesc o relaţie- un contact uman – nu sunt în stare capabili să realizeze o relaţie semnificativă sau să primească satisfacţii emoţionale din partea semeneilor.
• Durata singurătăţii .
  Poate fi o situaţie tranzitorie, sau dimpotrivă una cronică de lungă durată.
   singurătatea tranzitorie poate dura: câteva minute până la câteva luni.
  Cauza : poate apărea în urma unui eveniment: mutarea unui prieten apropiat, copil, separare temporară de membrii familiei, o neînţelegere, un dezacord, divorţul sau moartea, schimbarea şcolii sau absolvirea şi adaptarea la un nivel nou de învăţământ.
   Singurătatea cronică poate apare: în cazul indivizilor timizi, cu imagine de sine precară.
  Diagnostic. Singuraticii se autoculpabilizează, prezintă comportament antisocial, îşi îndepărtează semenii sau adoptă strategii defensive.
  Sentimentele asociate singurătăţii provin din percepţia de sine, ca fiind izolaţi de semeni,fără prieteni sau lipsiţi de abilităţi sociale şi relaţionale.
  Cauza poate fi şi o izolare fată de Dumnezeu, separare de Dumnezeu şi credinţa că viaţa sa nu are nici un scop şi nici o semnificaţie. De aceea consacrarea într-o relaţie de comuniune cu Dumnezeu şi apartenenţa la o comunitate de credincioşi oferă o parte din rezolvare.