SINGURĂTATEA, DEPRESIA ŞI TENTATIVELE SUICIDARE

EMOTIONALSUPPORTELECARE

• MOTTO
• HOME
• ISTORIC
• MISIUNE, VIZIUNE
• SINGURĂTATEA
• DEPRESIA
• SUICIDUL
• SERVICII
• TESTE
• CONTACT
• BLOG
• HELPGUIDE

DEPRESIA

CE ESTE DEPRESIA?

Depresia este o stare de dispoziţie proastă şi de aversiune faţă de activitate care poate afecta gândurile şi comportamentele unei persoane, sentimentele şi starea fizică de bine.[1]

Poate include sentimente de tristeţe, anxietate, goliciune, lipsă de speranţă, neputinţă,vinovăţie, iritabilitate, agitaţie.

Oamenii depresivi pot să îşi piardă interesul pentru activităţile care pentru ei erau înainte plăcute, pot avea dificultăţi în concentrarea atenţiei, în a reactualiza detalii sau în a lua decizii şi pot să se gândească să comită suicid.

Pot să apară: insomnia, somnul excesiv, oboseala, pierderea energiei sau dureri fizice sau sufleteşti sau probleme digestive care sunt rezistente la tratament.[2]

Cu toţii avem creşteri şi scăderi de bună dispoziţie. Tristeţea este o reacţie normală la luptele, tristeţile şi dezamăgirile din viaţă. Mulţi oameni folosesc cuvântul “depresie” pentru a explica aceste tipuri de sentimente, dar depresia este mult mai mult decât tristeţe.

Unii oameni descriu depresia ca o viaţă trăită “într-un tunel negru” sau ca având un sentiment de soartă inevitabilă. Cu toate acestea, unii oameni depresivi nu se simt deloc trişti, dar se simt lipsiţi de viaţă, goi şi apatici.

Oricare ar fi simptomele, depresia este diferită de tristeţea normală, în sensul că ocupă viaţa de zi cu zi, interferează cu abilităţile de a munci, de a studia, de a mânca, de a dormi şi de a te relaxa. Sentimentele de neajutorare, lipsa de speranţă, inutilitate sunt intense şi inexorabile şi nu se pot ameliora.

      Simptome şi semne

        Eşti depresiv?

Depresia variază de la o persoană la alta, dar sunt şi câteva semne şi simptome comune. Este important de amintit că aceste semne şi simptome pot fi o parte normală a legilor vieţii. Dar cu cât ai mai multe simptome, cu cât ele sunt mai puternice şi durează mai mult, cu atât mai sigur este că te confrunţi cu depresia. Când aceste simptome sunt copleşitoare şi dizabilitează persoana, atunci este timpul să caute ajutor.

Dacă identifici la tine câteva dintre următoarele semne şi simptome şi sunt persistente, poţi să suferi de depresie clinică:

·        Nu poţi să dormi sau dormi prea mult

·        Nu te poţi concentra sau activităţile şi responsabilităţile pe care le găseai uşoare mai înainte, acum le găseşti dificile;

·        Te simţi lipsit de speranţă şi lipsit de ajutor;

·        Nu poţi să îţi controlezi gândurile negative , oricât de des ai încerca;

·        Ţi-i pierdut apetitul sau nu te poţi opri din mâncat;

·        Gândeşti că viaţa nu merită trăită (caută ajutor imediat dacă este cazul)

•     Tristeţe persistentă, anxietate sau sentimente de goliciune

• Sentiment de descurajare şi/sau pesimism;
• Sentimente de vinovăţie, inutilitate şi/sau pesimism
• Iritabilitate, nelinişte
• Pierderea interesului pentru activităţi şi hobby-uri care îi erau plăcute înainte persoanei, inclusiv pentru sex
• Oboseală şi scăderea energiei
• Dificultate de concentrare, de amintire a detaliilor şi de luare a deciziilor
• Insomnia, trezirea prea de dimineaţă sau somnul în exces
• Supraalimentarea sau lipsa poftei de mâncare
• Gânduri de sinucidere sau tenatative suicidale
• Dureri persistente de cap, crampe digestive sau probleme digestive care nu dispar dacă se urmează un tratament medicamentos.
• Sentimentele de neajutorare şi de inutilitate. O perspectivă sumbră- nimic nu va merge mai bine şi nu mai e nimic de făcut pentru îmbunătăţirea situaţiei.
• Pierderea interesului pentru activităţile zilnice. Nici un interes pentru ceea ce reprezentau hobbyuri, activităţi sociale sau sex. Pierderea abilităţii de a te bucura şi de a simţi plăcere.
• Schimbări de apetit şi greutate. Creşteri sau scăderi semnificative ale greutăţii- o schimbare de mai mult de 5 % din greutatea corpului într-o lună.
• Schimbări de somn. Fie insomnie, în special trezitul foarte devreme sau hipersomnia (dormitul în exces)
• Iritabilitatea sau neliniştea. A te simţi agitat, neliniştit. Nivel scăzut de toleranţă. Orice şi oricine te calcă pe nervi.
• Scăderea energiei. Sentimente de oboseală, lentoare şi stoarcere de energie. Întregul corp poate să pară că este greu, şi chiar şi sarcinile mici par a fi acum obositoare sau iau mai mult timp pentru finalizare.
• Ura de sine. Puternice sentimente de inutilitate sau de vinovăţie. Autocritica severă pentru defectele pe care le percepi ca şi greşeli.
• Probleme de concentrare. Probleme de concentrare, de luare a deciziilor şi de memorie.
• Dureri inexplicabile. Te plângi din ce în ce mai mult de dureri de cap, de spate, dureri musculare şi dureri de stomac.[1]

   Tipuri de depresie.

Depresia se prezintă în multe forme şi tipuri. Diferitele tipuri de depresie au simptome, cauze şi efecte unice. Ştiind ce formă de depresie ai te poate ajuta să îţi controlezi simptomele şi să obţii cel mai eficient tratament.

Depresia majoră

Depresia majoră este caracterizată de inabilitatea de a te bucura de viaţă şi de a experimenta sau a simţi plăcerea.

Simptomele sunt constante şi se pot grada de la moderat spre sever. Lăsate netratate, după circa 6 luni debutează depresia majoră. Unii oameni experimentează doar un singur episod depresiv în timpul  vieţii, dar în majoritatea cazurilor depresia este o tulburare recurentă.

În orice caz, sunt multe lucruri pe care le poţi face pentru a putea să îţi controlezi starea de dispoziţie şi să reduci riscul reapariţiei depresiei.

Sindromul de depresie majoră (SDM) (este cunoscut şi sub denumirea de tulburare depresivă recurentă, depresie clinică recurentă, depresie majoră, depresie unipolară sau tulburare unipolară) este o tulburare mentală caracterizată printr-un tonus general scăzut, însoţită de o stimă de sine scăzută şi prin pierderea interesului şi a plăcerii pentru activităţile plăcute în mod obişnuit. Acest grup de simptome (sindrom) a fost denumit, descris şi clasificat ca şi una dintre tulburările de dispoziţie în Manualul de Clasificare a Tulburărilor Mentale al Asociaţiei Americane a Psihiatrilor (DSM) din 1980.

Termenul “depresie” este ambiguu. Acesta este folosit deseori pentru a denumi acest sindrom dar se poate referi la oricare sau la toate tulburările de dispoziţie. Tulburările depresive majore reprezintă o condiţie dizabilitantă (o dizabilitate) care afectează în mod negativ familia, munca sau situaţia şcolară a persoanei, somnul şi obiceiurile alimentare şi starea generală de sănătate.

În SUA, aproape 3,4% din peroanele care au depresie majoră se sinucid şi 60% dintre persoanele care se sinucid au depresie majoră şi alte tulburări de dipoziţie.[1]

 

            Impactul tulburării majore de depresie şi a stării de bine a fost egalat cu cel al stărilor medicale cronice cum ar fi diabetul.[3]

            O persoană care are un episod de tulburare depresivă majoră de obicei expune o foarte proastă dispoziţie care invadează toate aspectele vieţii şi o incapacitate de a se bucura şi de a-i plăcea activităţile pe care înainte le îndrăgea.

            Depresivii pot fi preocupaţi şi pot “rumega” în minte gânduri şi sentimente de disperare, vină nejustificată sau de regret, de neajutorare, disperare şi de ură de sine.[4]

În cazurile severe, oamenii depresivi pot avea şi simptome psihotice. Aceste simptome pot include iluzii sau mai rar chiar şi halucinaţii de obicei neplăcute.[5]

            Alte simptome ale depresiei includ lipsă de concentrare şi memorie slabă (în special la persoanele melancolice sau la cele care au simptome psihotice), retragerea din situaţii şi activităţi sociale, impulsuri sexuale scăzute şi gânduri de moarte şi sinucidere.[6]

            Insomnia este comună la persoanele cu depresie. În modelul tipic, persoana se trezeşte foarte devreme şi nu mai poate adormi sau când merge la culcare seara nu poate să adoarmă. Insomnia afectează 80% dintre oamenii cu depresie, iar hipersomnia afectează 15% din oamenii depresivi. Tulburările de somn pot să apară şi datorită unor medicamente antidepresive care au un efect stimulativ.

O persoană depresivă poate să raporteze o  multitudine de simptome fizice cum ar fi oboseala, durerile de cap sau problemele digestive; acuzele fizice sunt cele mai comune şi mai prezente probleme raportate ca şi criterii pentru depresie de către OMS. Pofta de mâncare uneori descreşte, scade în consecinţă greutatea corpului, sau invers, creşterea poftei de mâncare şi în consecinţă a greutăţii corporale. Familia şi prietenii pot observa că persoana are fie un comportament agitat fie unul letargic.[7]

                Conceptul de depresie este mai  controversat în ceea ce priveşte depresia la copii şi depinde de perspeciva din care se dezvoltă imaginea de sine şi momentul când aceasta este gata formată. Copilul depresiv poate să prezinte mai degrabă iritabilitate decât o dispoziţie depresivă precum şi numeroase alte simptome dependente de vârstă şi de situaţie. Majoritatea îşi pierd interesul pentru şcoală şi au un regres în situaţia şcolară. 

            Ei pot fi descrişi ca exigenţi, dependenţi sau nesiguri. Diagnosticul poate fi întârziat sau omis când simptomele sunt interpretate ca indispoziţie normală. Depresia poate să coexiste şi cu ADHD (Tulburare cu deficit de atenţie şi hiperactivitate), complicând diagnosticul şi tratamentul pentru amândouă.[8]

            Oamenii în vârstă care suferă de depresie pot avea simptome care au debutat recent, cum ar fi uitare şi o vizibilă incertitudine a mişcărilor.[9]

            Depresia coexistă cu tulburări mentale comune şi specifice bătrâneţii, cum ar fi atacul cerebral sau alte boli cardiovasculare, boala lui Parkinson şi boala pulmonară obstructivă cronică.[10]

  Depresia atipică

Depresia atipică este un subtip al depresiei majore. Ea se prezintă în forma unui tipar de simptome, incluzând o stare de spirit ridicată ca răspuns la evenimente pozitive. Te poţi simţi mai bine după ce primeşti veşti bune sau după ce ieşi cu prietenii, dar această stare de bună dispoziţie este trecătoare. Alte simptome ale depresiei atipice includ: creşterea greutăţii corporale, creşterea poftei de mâncare, dormitul în exces, o senzaţie de greutate în mâini şi în picioare şi sentimentul de respingere. Depresia atipică răspunde mai bine terapiilor şi medicamentelor decât alte forme de depresie, deci identificarea acestui subtip poate fi de folos în mod particular.

Distimia (depresia recurentă, uşoară)

Distimia este un tip cronic depresie de “nivel scăzut”. O peritada mai mare de timp te simţi uşor sau moderat depresiv, şi poţi avea şi scurte perioade de dispoziţie normală.

Simptomele distimiei nu sunt atât de puternice ca şi simptomele depresiei majore, dar ele durează un timp îndelungat (cam 2 ani). Aceste simptome cronice pot să facă viaţa foarte dificilă de trăit la potenţial maxim şi împiedică amintirea perioadelor mai bune din viaţă.

Unii oameni trec şi prin episoade de depresie majoră în perioada acută a fazei distimice, una din condiţiile cunoscute fiind “depresia dublă.”

Dacă suferi de distimie, poţi să te simţi ca şi când întotdeauna ai fost un depresiv. Sau poţi să te gândeşti că starea ta de rea dispoziţie este starea ta de a fi (modul tău de a fi). Distimia poate fi tratată, chiar dacă simptomele nu mai sunt şi au fost nerecunoscute şi netratate de ani de zile.

 Tulburarea afectivă sezonieră (Seasonal affective disorder- SAD)

Există un motiv pentru care atât de multe cărţi şi filme portretizează zilele ploioase şi furtunoase ca fiind sumbre.

            Unii oameni devin depresivi toamna sau iarna, când zilele sunt mai mohorâte şi când lumina soarelui este mai puţină.

            Acest tip de depresie este numit afecţiune sezonieră (SAD). Tulburările afective sezoniere sunt mai frecvente în ţările cu climă nordică şi la oamenii în vârstă. Ca şi depresia, tulburarea afectivă de sezon este tratabilă. Terapia prin lumină, un tratament care presupune expunerea la lumina artificială, adeseori ajută la ameliorarea simptomelor.

           

Tulburarea bipolară: Când depresia este doar o parte a monedei

             Tulburarea bipolară este cunoscută şi sub denumirea de depresie maniacală şi este caracterizată prin schimbări ciclice de dispoziţie. Episoadele de depresie alternează cu episoadele maniacale care pot include: comportament impulsiv, hiperactivitate, vorbire rapidă şi nesomn.  

                         Schimbarea de la o stare extremă de dispoziţie la alta este tipic graduală şi fiecare episod maniacal şi depresiv durează cel puţin câteva săptămâni. Când prezintă tulburare depresivă bipolară persoana manifestă simptomele obişnuite ale depresiei majore. Tratamentul pentru depresia bipolară este foarte diferit. În fapt, antidepresivele pot să acutizeze starea bolii în depresia bipolară.[11]

SUBTIPURI ALE DEPRESIEI

      DSM-IV-TR recunoaşte cinci subtipuri de Tulburări de dispoziţie de depresie, pe care le numeşte specifice şi ia în calcul amploarea, severitatea şi prezenţa unor trăsături psihotice:

• Depresie melancolică- caracterizată printr-o pierdere a plăcerii pentru majoritatea sau  pentru toate activităţile, un eşec de reactivitate la stimuli plăcuţi, o calitate de stare depresivă mai accentuată decât cea din situaţiile de pierdere sau de doliu, o agravare a simptomelor în primele ore ale zilei, trezit de dimineaţă devreme, retardare psihomotorie, pierdere excesivă în greutate (a nu se confunda cu anorexia nervoasă) sau sentimente de vinovăţie excesivă. 

• Depresia atipică. Este caracterizată prin reactivitatea de dispoziţie (anhedonie paradoxală) şi pozitivism, creştere semnificativă a greutăţii corporale sau creşterea poftei de mâncare (confort alimentar), somn sau somnolenţă excesivă (hipersomnie), o senzaţie de greutate în membre, cunoscută sub denumirea de paralizie de plumb şi o insuficienţă socială semnificativă ca expresie a hipersensibilităţii de a se percepe respins.

• Depresia catatonică este o formă rară şi severă de depresie majoră care implică tulburări de comportament motor şi alte simptome. În acest caz persoana este mută şi aproape încremenită şi, fie că rămâne nemişcată, fie expune simptome catatonice mai mult sau mai puţin bizare. Simptomele catatonice de asemenea apar în schizofrenie sau în episoadele maniacale sau pot fi cauzate de sindromul neuroleptic malign.

• Depresia postpartum sau tulburările mentale şi comportamentele asociate cu perioada puerperală, neclasificate în altă parte se referă la depresia intensă şi uneori de disfunţionarea prin care trec unele femei după naştere. Depresia postpartum are o rată de incidenţă de 10-15% în rândul noilor mame. DSM IV postulează că pentru a diagnostica depresia postpartum este necesar ca aceasta să se instaleze la o lună după maştere. Se spune că depresia postpartum poate dura cam 3 luni.[1]

• Tulburarea afectivă sezonieră. Este o tulurare de depresie în care episoadele depresive apar toamna sau iarna şi se rezolvă primăvara. Diagnosticul se pune doar dacă au apărut cel puţin două episoade în timpul lunilor reci în mod diferit de alte momente, pe o perioadă de doi ani sau mai mult.[2]

      Care sunt cauzele depresiei?

Nu este o cauză unică pentru depresie. Ea rezultă dintr-o combinaţie de factori genetici, biochimici, de mediu şi psihologici.

Cercetările indică faptul că bolile depresive sunt tulburări ale creierului. Tehnologile imagistice ale creierului, cum ar fi rezonanţa magnetică (MRI) au arătat că creierul oamenilor care au depresie arată diferit de cel al oamenilor care nu au depresie. Părţile din creier responsabile de reglarea dispoziţiei, gândirii, somnului, apetitului şi comportamentului apar că funcţionează anormal. În plus, neurotransmiţătorii chimici importanţi pe care creierul îi foloseşte pentru a comunica, apar disfunţionali, neechilibraţi. Dar aceste imagini nu arată cauza apariţiei depresiei.

Unele tipuri de depresie tind să se perpetueze în familie sugerând o legătură genetică. Însă depresia poate să apară şi la persoane care nu au un istoric familial cu rude care au avut sau au depresie. Cercetările genetice indică faptul că riscul de depresie rezultă din influenţa multiplelor gene care acţionează împreună cu mediul sau cu alţi fatori.

În plus, trauma, pierderea unei persoane dragi, o relaţie dificilă sau orice altă situaţie stresantă poate declanşa un episode depresiv. Episoadele depresive subsecvente pot să apară cu sau fără o declanşare evidentă.[1]

 

---